Este definită ca o scurtare dureroasă a ţesutului muscular sau, popular spus mușchiul nu se mai relaxează, iar tonusul și tensiunea intramusculară sunt ambele crescute.
Această contractură musculară permanentă face ca vasele și capilarele intramusculare sa fie într-o permanentă deficienţă circulatorie (muşchiul nu mai primește suficient oxigen).
Acumularea de acid lactic în mușchi provoacă durere.
Principalele grupe musculare afectate sunt: mușchii paravertebrali(mușchii spatelui), ai gambei, feselor, gâtului.
Simptomele care apar sunt: durerea (atât în repaus, dar și în timpul mișcării), iar musculatura vizată este fermă și dureroasă la palpare.
Tratamentul contracturii musculare poate fi: fizioterapie (electroterapie, TECAR, laser, etc) care se poate asocia cu kinetoterapie (stretching muscular, mobilizari, masaj terapeutic).
